Descriere
Maslinul (Olea europaea) este un arbore cu frunze perene originar din regiunile mediteraneene, recunoscut in special pentru fructele sale, cunoscute sub numele de masline.
Aceste fructe sunt folosite in mod traditional pentru producerea uleiului de masline, un ingredient de baza in bucataria mediteraneana.
In tara noastra, maslinul este apreciat ca planta decorativa in ghivece, atat in interior, cat si pe terasele din gradini vara.
In zonele de origine, poate atinge inaltimi de pana la 15 m, dar in ghiveci ramane la 1-1,5 m.
Are frunze persistente, gri-albastrui, dispuse opus pe ramuri, cu reversul argintiu.
Florile mici si albe apar in primavara, grupate in raceme la baza frunzelor.
Fructele (maslinele) sunt drupe rotunde, initial verzi si devin violet la maturitate.
Lumina. Maslinul prefera locurile luminoase, cu expunere directa la soare, dar poate creste si in zone cu semiumbra.
Este indicat sa beneficieze de cel putin sase ore de lumina directa pe zi, ideal printr-o fereastra mare orientata spre sud.
Pentru o expunere uniforma la lumina, puteti avea in vedere rotirea periodica a ghiveciului.
Temperatura si umiditate. In zona de origine a maslinului, verile sunt fierbinti si uscate, cu o umiditate scazuta, iar iernile sunt reci si umede.
Datorita capacitatii sale de a rezista la aerul uscat, mentinerea acestuia intr-o camera incalzita la o umiditate relativa de pana la 40% se incadreaza in parametrii optimi.
Cu toate acestea, planta ar trebui tinuta la distanta de sursele de incalzire pentru a preveni deprecierea/uscarea acestuia.
Pamant/Substrat. Prefera un amestec de pamant care contine turba, pamant de gradina si nisip, oferind astfel o compozitie echilibrata ce asigura un drenaj eficient.
Aceasta combinatie permite eliminarea excesului de apa, prevenind astfel stagnarea acesteia la nivelul radacinilor.
Maslinul se dezvolta cel mai bine intr-un pamant (substrat) destinat plantelor de apartament, oferindu-i mediul potrivit pentru a-si dezvolta sistemul radicular si a absorbi nutrientii esentiali.
Udare. In ceea ce priveste udarea, este indicat sa nu lasati substratul sa se usuce complet intre doua udari, evitand totodata administrarea apei in exces.
Astfel, se recomanda sa verificati primii centimetri de substrat, iar atunci cand acesta este uscat, udarea se va face incet si in profunzime, pana cand apa incepe sa curga prin gaurile de drenaj.
In sezonul de iarna, se recomanda reducerea frecventei udarilor, asigurandu-va ca substratul nu se usuca complet.
Fertilizare. Incepand din primavara si pe tot parcursul perioadei de vegetatie, se recomanda administrarea ingrasamintelor specifice, respectand intocmai recomandarile de pe eticheta.