Pentru a-şi mentine in permanenţă culoarea verde placută, gazonul are nevoie de apa. In zonele secetoase ale ţarii, apa necesară se asigură prin udare, dar si in zonele mai umede apar perioade secetoase, in timpul carora gazonul sufera si se usucă. Intreruperea irigarii, chiar si pentru perioade scurte de timp, determină uscarea multor frunze, avand un impact negativ asupra calitatii gazonului.

Utilizarea aspersoarelor a revolutionat irigarea pajiştilor si a terenurilor gazonate, irigarea este o componentă de bază pentru menţinerea peluzelor de gazon la un nivel inalt de calitate. Odata patrunsă in sol, apa se misca in diferite sensuri, in funcţie de umiditatea solului, de textura acestuia si de alţi factori. Daca pregatirea solului s-a facut corespunzator inainte de semanat sau de instalarea ruloului de gazon, apa va patrunde in adancime si va putea fi absorbită de rădăcinile plantelor. Pentru a putea absorbi apa, rădăcinile plantelor au nevoie si de oxigen. Un irigat excesiv poate deveni dăunător prin faptul că apa umple si porii prin care se face aerisirea solului. In acest caz, neavând oxigen, rădacinile nu mai pot absorbi apa, cu toate că ea se regăseşte în cantitate mare in sol. Conditiile de umiditate din sol influenţeaza foare mult starea gazonului. Pe masura ce solul se usuca în zona rădacinilor, culoarea vedre a ierbii capătă o nuanţă albăstruie sau cenuşie. Până la cest punct nu suferă decât aspectul gazonului, însa dacă seceta din sol persistă, frunzele se brunifică şi plantele mor.

In practică se recurge frecvent la alegerea momentului optim de udare in funcţie de starea plantelor . Atunci când apar primele simptome ale lipsei de apa (schimbarea culorii frunzelor, ofilirea) devine necesară irigarea. La o irigare, apa trebuie să pătrundă in sol cel putin 10 cm. La programarea irigarii, se va tine cont de anumite particularităţi ale gazonului. Gazonul expus la Soare trebuie udat mai frecvent decât cel umbrit.

Pentru stabilirea numarului de udări cât şi de durata acestora, se va tine cont de următoarele elemente:
– speciile de graminee utilizate in peluză;
– modul de utilizare al peluzelor;
– numarul de tunderi aplicate, care conduc la tot atâtea cicluri de creştere a plantelor;
– frecvenţa precipitaţiilor şi a cantităţilor de apă repartizate pe m²;
– expoziţia peluzei, prezenţa arborilor, arbuştilor;
– plafonul minim sub care nu trebuie să scada umiditatea solului;
– temperatura medie a aerului şi a solului din timpul perioadei de vegetaţie;
– prezenţa sau absenţa norilor, respectiv perioada de umbrire sau luminozitate.