Genul Syringa cuprinde 12 specii, iar numele botanic al liliacului comun este Syringa vulgaris.

În greaca veche „syrinx’’ înseamnă „tub”, iar numele de „ liliac” provine dintr-un cuvânt persan care înseamnă „violet”.

Locul său de origine pare a fi totuși Peninsula Balcanică .

Liliacul este un arbust împunător, care poate ajunge la o înălțime de până la 8 metri și care crește aerisit, formând o coroană frumoasă.

Face parte din familia Oleaceae, fiind înrudit cu măslinul.

Îl întâlnim atât sub formă cultivată, cât și ca specie spontană, sălbatică.

Frunzele liliacului sunt pețiolate, iar florile sale cresc în infloreșcențe mari, aproximativ 15 centimetri, sunt parfumate și pot avea tot felul de nuanțe, de la alb până la roșiatic, albastru sau violet intens, în funcție de soi.

Liliacul sălbatic are întotdeauna flori violete, acest arbust preferă un sol neutru, bine drenat și nu suportă excesul de umiditate.

Are nevoie de multă lumină directă, datorită parfumului lor special dulce și plăcut, florile sunt utilizate în industria cosmetică, în medicina naturistă și aplicații terapeutice.